carmen intre anul care pleaca si cel care vine

Între anul care pleacă și cel care vine

Întotdeauna există ceva special în ultima săptămână din decembrie. Este acel moment în care pur și simplu te oprești, aproape sprijinindu-te pe marginea timpului și privești mai atent cât de departe ai ajuns. Ce a funcționat, ce a durut, ce a rămas și ce, firește, nu mai trebuie să vină cu tine.
Anul acesta mi-a arătat din nou, diferența dintre cine eram și cine devin. Este o diferență pe care o simt în modul în care aleg, ce accept și ce refuz și, în pacea pe care o am acum, să spun „destul” lucrurilor care mă țineau pe loc. Există unii ani în care pur și simplu lași lucrurile în urmă – situații pe care le-ai depășit, locuri care nu mai sunt pentru tine și oameni pentru care TU ai fost mereu acolo, dar pentru care NU ai fost niciodată o prioritate. Este vorba despre a renunța la vechile obiceiuri care te-au împovărat și la versiunile tale care nu se mai aliniază cu cine ești sau cu ceea ce crezi acum. Și, indiferent cât de greu pare, renunță la acele resentimente și critici – pentru că ele cântăresc mai mult decât crezi.
Săptămâna, dintre anul vechi și cel nou, te învață că uneori cel mai bun lucru pentru tine este să renunți. Privește sincer în urmă la tot ce s-a întâmplat. Ai reușit să ierți unii oameni, să renunți la alții și chiar să te ierți pe tine însuți pentru unele alegeri din trecut. Pentru alte lucruri mai ai de lucru. Și asta e în regulă. Liniștea sufletească nu înseamnă să fii perfect. Este vorba despre a-ți asuma cine ești.
Privind în urmă, pot spune cu siguranță că sunt o versiune mult mai bună a mea astăzi. Nu știu totul sau nu mai greșesc – oh, nu, deloc – ci doar că sunt mai atentă și mai protectoare cu propriul meu adevăr în aceste zile. Sunt mai puțin dispusă să mă explic și mai hotărâtă să tac. Sunt mai puțin îngrijorată de tot zgomotul de fundal și mai concentrată pe ceea ce contează cu adevărat pentru mine.
Le mulțumesc puținilor oameni care au rămas aproape, care au rămas alături de mine, m-au susținut, m-au înțeles și au mers alături de mine chiar și atunci când calea nu era dreaptă. Vreau doar să le mulțumesc noilor mei prieteni; au fost o adevărată alinare pentru sufletul meu. Și da, le mulțumesc și celor care au plecat. Fiecare întâlnire a avut sens, fiecare despărțire a lăsat o lecție. Nimic nu a fost în zadar.
Intru în noul an fără promisiuni mari și fără a fi nevoie să dovedesc nimic. Pășesc în acest an cu mai puține bagaje, mai mult adevăr și cu o convingere fermă că a merge mai departe nu înseamnă a fugi de durere. Este vorba despre a te îndrepta conștient către propriul scenariu al unei vieți fericite.

Ce vine este mai bun.

A voastră,

Carmen

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *