Nu rezoluții. Reevaluări.

Despre rezoluții, reevaluări și schimbările care rămân

În jurul celei de-a doua jumătăți a lunii decembrie, lucrurile încep să încetinească Zilele devin mai scurte, lumina este mai blândă, iar gândurile se îndreaptă către aceleași întrebări de sfârșit de an.
Vorbim despre rezoluții. Deci, care sunt problemele pe care încercăm să le rezolvăm? Ce ne propunem să schimbăm. De data aceasta, lucrurile vor fi diferite. Notițe scrise în grabă, promisiuni făcute într-un moment oboseală, dar și entuziasm. Rezoluțiile se simt întotdeauna ca un nou început – mai curat, mai ordonat și plin de speranță. Dar de cele mai multe ori, pur și simplu se ard repede. Nu este că nu ne dorim aceste schimbări, dar de cele mai multe ori cerem transformări prea mari, prea rapide.
Astăzi am auzit o teorie care m-a făcut să nu mai adaug noi dorințe și să încep să privesc înapoi. Ce-ar fi dacă am sări peste toate acele rezoluții anul acesta? Ce-ar fi dacă am arunca o privire reală și sinceră asupra cine am fost, în loc să promitem doar cine vom deveni? Fără judecată. Este ca atunci când deschizi un sertar vechi și scoți lucrurile afară, unul câte unul. Unele dintre ele sunt încă utile. Alte lucruri erau importante înainte, dar nu ți se mai potrivesc. Care au fost dorințele tale la începutul acestui an? Ce ai făcut exact cu acele dorințe? Ce a rămas cu adevărat important și ce nu? Ne dorim aceleași lucruri sau ne dorim de fapt ceva nou? Pentru că ne-am schimbat între timp. Experiențele noastre au schimbat cu adevărat ceea ce ne pasă. Unele dorințe și-au pierdut cumva sensul, în timp ce altele au devenit mult mai clare. Când începi să te gândești cu adevărat la ce este valoros, întreaga ta perspectivă se schimbă pur și simplu. Nu mă mai întreb dacă mai vreau, ci cât valorează acea dorință pentru mine acum. Ce câștig eu din asta? Ce spune asta despre persoana care sunt astăzi, nu despre cea de acum un an?
Poate că anul viitor pur și simplu nu vom mai dori mai mult. Poate că vrem mai puțin, dar mai real. Avem nevoie de mai mult spațiu. Mai mult timp trăit cu intenție. Mai puține obiective care ne împovărează și mai multe obiective care ne înalță. Adevărul este că pur și simplu nu putem face schimbări de 180 de grade în câteva luni. Viața se întâmplă de obicei puțin câte puțin, nu în sclipiri bruște și mari. În schimb, funcționează prin mici modificări. Ceva puțin diferit. O decizie luată cu mai multă atenție. A spune «nu» la momentul potrivit și dacă este ceea ce îți dorești, trebuie doar să spui «da» cu mai multă încredere.
Micile schimbări, atât de mici încât abia le observi, se pot aduna și te pot ajuta cu adevărat să crești pe parcursul unui an. Nu cine ne-am dori să fim, ci cine suntem acum. Să ne uităm la ce a fost. Să păstrăm ce contează. Și să facem loc pentru ceea ce urmează – nu pentru că trebuie, ci pentru că alegem să o facem.
Poate că acesta este exercițiul de sfârșit de an de care avem cu toții nevoie. Să nu promitem miracole. Să clarificăm ce ne dorim de fapt. Când lucrurile sunt clare, atunci se întâmplă întotdeauna cele mai bune începuturi.

1 thought on “Despre rezoluții, reevaluări și schimbările care rămân”

  1. Pingback: Între anul care pleacă și cel care vine

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *